Dacă tăceai...

Această carte cu caracter autobiografic a fost scrisă de autor într-o tentativă, nu tocmai disperată, de recuperare a trecutului său, pe care trecerea timpului, agravată și de vârstă, a început să-l estompeze. Sunt un fel de memorii, dar, pentru a scrie memorii, trebuie să ai... memorie, cu care, la fel ca toată „lumea bună”, nici el nu se prea poate lăuda, căci, vorba moralistului francez François de la Rochefoucauld, „toată lumea se plânge de memorie, dar nimeni de inteligență”! Dar ea este și o carte de ficțiune, în măsura în care autorul a trebuit să acopere, nu de foarte multe ori, lacunele memoriei sale cu elemente numai verosimile, nu neapărat și adevărate, așa cum ar fi spus Aristotel.

Cât despre destinatari, autorului i-ar plăcea ca romanul său să fie citit de publicul cu nivel de instrucție rezonabil, ai cărui membri au trăit, cel puțin o perioadă din viața lor, și în timpul regimului comunist sau, cel puțin, în „perioada de tranziție”, întrucât ei pot confirma – infirma – corecta autenticitatea relatărilor sale. Contează, cu precădere, pe profesori, care-și pot compara propriile experiențe profesionale și de viață cu ale sale. Evident, nu l-ar deranja ca textul său să fie citit și de oricine altcineva, în special de „tinerele generații”, dar nu-și face prea mari iluzii în acest sens. Ar fi însă încântat dacă romanul său ar fi citit de foștii săi studenți și colegi, în amintirea vremurilor în care drumurile lor prin această lume s-au intersectat!

Este, așadar, povestea vieții și carierei unui profesor de filosofie de provincie, ca atâția alții, din România ultimului sfert al secolului al XX-lea și a primului sfert al celui de-al XXI-lea. Interesează pe cineva? 

Romulus Chiriță

Numărul ISBN al cărții tipărite: 978-630-95381-6-1

Epub: 978-630-95415-4-3